Stima de sine

Ce este stima de sine?

Stima de sine este mai mult decât o simplă evaluare subiectivă a propriei persoane; este o temelie fundamentală a sănătății mentale și a bunăstării individuale. Stima de sine este importantă deoarece influențează toate aspectele vieții noastre. O stima de sine ridicată poate servi ca un scut protector împotriva stresului și anxietății, în timp ce o stima de sine scăzută poate să diminueze încrederea și să limiteze potențialul individual.

Stima de sine reprezintă percepția și evaluarea subiectivă a propriei valori și competențe. Este o combinație complexă de gânduri, sentimente și experiențe care influențează modul în care ne percepem și ne comportăm în lume.

După Woolfolk, (1998) stima de sine „este mai mult o reacţie afectivă, o evaluare a ceea ce ştii sau atitudine pozitivă sau negativă faţă de propria persoană, mod de a te simţi capabil sau nu, important sau nu, valoros sau nu” Iluţ (2001, apud Bonchiş şi Secui, 2004).

Dezvoltarea stimei de sine este strâns legată de imaginea de sine, ce reprezintă percepţia şi valorificarea concepţiilor despre sine, a propriilor poziţii şi judecăţi, orientări şi atribuiri de valori, capacităţi şi deprinderi precum şi asupra premiselor obişnuite ale acestora. Imaginea apare ca o oglindă individuală a solicitărilor socialmente condiţionate ale lumii înconjurătoare şi serveşte conştiinţei propriei identităţi în condiţiile schimbării situaţiei exterioare (Bonchiş, 1997).

Importanța unei stime de sine bune la copii

La copii, o stima de sine pozitivă este crucială pentru dezvoltarea lor emoțională, socială și academică. Un copil care se simte valorizat și încrezător în sine are mai multe șanse să se angajeze în activități constructive, să construiască relații sănătoase și să facă față provocărilor vieții cu încredere.

Potrivit lui Erikson (1982), un factor determinant major al stimei de sine constă în concepţia copiilor despre capacitatea lor de muncă productivă. În copilăria mijlocie, copiii trebuie să deprindă aptitudini valorizate de societatea lor. Virtutea care apare din parcurgerea cu succes a acestui stadiu este competenţa, concepţia despre sine ca persoană capabilă să deprindă aptitudinile şi să îndeplinească sarcini. Dacă se simt inadecvaţi în comparaţie cu cei de aceeaşi vârstă, copiii se pot retrage în braţele protectoare ale familiei. Dacă, pe de altă parte devin prea harnici, pot să neglijeze relaţiile sociale şi să devină dependenţi de muncă, părinţii exercită o mare influenţă asupra copilului cu privire la competenţă (Papalia şi Wendkos Olds, 2010).

Studiile au demonstrat că rezultatele şcolare slabe conduc la diminuarea stimei de sine. Copiii cu rezultate şcolare slabe vor încerca să atragă atenţia asupra lor şi îi vor face să se simtă respectaţi, dar într-un sens negatv de ceilalţi colegi precum şi de ei înşişi (Muntean, 2006).

Muntean (2006) susţine că o bună stimă de sine implică integritate personală şi respect pentru ceilalţi. Copiii cu o stimă de sine bună sunt încrezători în capacităţile lor, părinţii au de asemenea o bună stime de sine, sunt toleranţi, copiii având posibilitatea de a fi independenţi şi creatori şi de a avea sentimentul că sunt protejaţi. Părinţii acestor copii satisfac nevoile copilului, respectă opiniile acestora şi le iau în considerare privind deciziile care privesc familia.

În perioada şcolarităţii, rezultatele obţinute de copil, care sunt exprimate în succese sau eşecuri îşi pun o amprentă importantă în conştiinţa şi stima de sine, randamentul fiind evaluat fie pozitiv, fie negativ, precizându-se poziţia pe care o ocupă în cadrul grupului. Dacă sunt adăugate şi aprecierile învăţătorului sau ale colegilor, unii copii vor manifesta o stimă de sine ridicată, iar alţii o stimă de sine scăzută, deşi, unii autori consideră că la vârsta aceasta, tendinţa generală este de supraevaluare (Bonchiş şi Secui, 2004).

Gesell (Debesse, 1970, apud Bonchiş şi Secui, 2004, p. 273) a făcut o caracterizare a copilului în perioada celei de-a treia copilării legată de stima de sine, acesta menţionează că la 7 ani, copilul asimilează noi experienţe, ascultă cu atenţie ceea ce i se spune, nu acceptă să fie întrerupt, este deschis în relaţiile cu ceilalţi; la 8 ani este vârsta cosmopolită, a expansiunii, interesului; 9 ani, vârsta autocriticii, a autodeterminării, clarificărilor. Vârsta de 10 ani este o perioadă relatic echilibrată, copilul este bine adaptat la cerinţe externe, este calm, sigur, lipsit de nelinişte şi tensiune, el impresionează prin înţelegerea foarte clară manifestată prin ceea ce ar trebui să facă, este coerent, stabil, perseverent în realizarea scopurilor propuse.

Importanța unei stime de sine bune la adulți

La adulți, o stima de sine sănătoasă este legată de satisfacția în carieră, relații de succes și bunăstare emoțională. Un adult care are încredere în propriile capacități este mai puțin probabil să fie afectat negativ de eșecuri și mai pregătit să se adapteze la schimbări în viață.

Stima de sine, adică evaluarea pe care o persoană o face despre sine și valoarea propriei persoane, joacă un rol crucial în viața de adult în numeroase moduri. Afectează aproape fiecare aspect al existenței noastre, de la sănătatea mentală și relațiile personale, până la succesul profesional și capacitatea de a face față stresului și provocărilor vieții. Iată câteva dintre cele mai importante moduri în care stima de sine influențează viața de adult:

• Sănătatea mentală: O stima de sine scăzută este adesea legată de probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia, anxietatea și tulburările de alimentație. Adulții cu o stima de sine scăzută pot experimenta, de asemenea, sentimente persistente de neîncredere în sine, insatisfacție și nefericire. Pe de altă parte, o stima de sine sănătoasă poate contribui la o stare de bine generală și la reziliență în fața dificultăților.
• Relațiile personale: Stima de sine afectează calitatea relațiilor interpersonale. Persoanele cu o stima de sine sănătoasă sunt mai înclinate să stabilească și să mențină relații sănătoase și împlinitoare. Acestea sunt capabile să stabilească limite sănătoase și să comunice nevoile și dorințele într-un mod constructiv. Pe de altă parte, o stima de sine scăzută poate duce la relații nesatisfăcătoare, în care individul poate tolera comportamente abuzive sau poate fi el însuși dependent sau excesiv de critic.
• Performanța profesională: Stima de sine influențează și succesul în carieră. Adulții cu o stima de sine ridicată sunt mai predispuși să își asume riscuri, să accepte provocări și să aspire la roluri de conducere. Încrederea în propria valoare poate duce la performanțe mai bune și la recunoaștere profesională. În contrast, adulții cu o stima de sine scăzută pot evita oportunitățile de avansare din frica eșecului sau a judecății, limitându-și astfel potențialul profesional.
• Luarea deciziilor: Stima de sine afectează capacitatea unui adult de a lua decizii. O persoană cu o stima de sine sănătoasă este mai înclinată să ia decizii bazate pe propriile convingeri și valori, în timp ce o persoană cu o stima de sine scăzută poate fi mai susceptibilă la influența externă sau la a lua decizii bazate pe frica de respingere sau eșec.
• Stilul de viață și sănătatea fizică: Există o legătură între stima de sine și comportamentele legate de sănătate. Adulții cu o stima de sine pozitivă sunt mai predispuși să aibă grijă de sănătatea lor fizică, să practice exerciții fizice regulat, să adopte o alimentație sănătoasă și să evite comportamentele riscante. Pe de altă parte, o stima de sine scăzută poate fi asociată cu neglijarea sănătății personale și angajarea în comportamente dăunătoare, cum ar fi abuzul de substanțe sau neglijarea igienei personale.
• Reziliența în fața adversității: Stima de sine joacă un rol important și în capacitatea de a face față stresului și adversității. Adulții cu o stima de sine ridicată sunt mai bine echipați să gestioneze situațiile stresante, să învețe din eșecuri și să meargă mai departe. În contrast, cei cu o stima de sine scăzută pot avea dificultăți în a se recupera după evenimente negative, ceea ce poate duce la un ciclu de eșec și scădere și mai mare a stimei de sine.

În concluzie, stima de sine este un factor esențial care influențează multe aspecte ale vieții de adult. Dezvoltarea și menținerea unei stime de sine sănătoase este crucială pentru o viață împlinită și sănătoasă atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Este important pentru adulți să recunoască valoarea personală și să lucreze constant la îmbunătățirea stimei de sine prin auto-reflecție, dezvoltare personală și, dacă este necesar, prin sprijin profesional.

Factori care influențiază stima de sine

Factorii care influențează stima de sine pot fi variabili și complexi, incluzând experiențele din copilărie, feedback-ul social, succesele și eșecurile personale, precum și comparația cu alții. În general, suportul emoțional, recunoașterea succeselor și o perspectivă pozitivă asupra sinelui pot promova o stima de sine crescută, în timp ce critica constantă, respingerea și comparația excesivă pot contribui la o stima de sine scăzută.

Cum poate ajuta un psiholog în dezvoltarea stimei de sine?

Psihologii pot juca un rol crucial în sprijinirea indivizilor în dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Prin terapie cognitiv-comportamentală, terapie de acceptare și angajament, sau alte intervenții personalizate, aceștia pot ajuta clienții să exploreze și să înțeleagă gândurile și sentimentele negative legate de sine, să-și identifice și să-și capitalizeze resursele interne și să-și dezvolte abilități de reglare emoțională și gestionare a stresului.

Concluzie

În concluzie, stima de sine este o componentă esențială a sănătății mentale și a bunăstării individuale, având un impact semnificativ asupra modului în care ne trăim și experimentăm viața. Atât în copilărie, cât și în maturitate, o stima de sine sănătoasă poate fi cultivată și întărită prin înțelegerea profundă a sinelui și a nevoilor sale emoționale, precum și prin angajamentul într-un proces de creștere și învățare continuă.

Stima de sine este extrem de importantă atât la copii, cât și la adulți. Pentru a face pasul spre o stimă de sine crescută, nu este ușor, fiind necesare mai multe schimbări la nivelul gândurilor, dar specialiștii noștri sunt mai mult decât pregătiți să vă ajute în acest demers. Programează-te acum și ai parte de o ședință gratuită!

Bibliografie:

• Bonchiş, E. (1997). Studierea imaginii de sine în copilărie şi preadolescenţă. Oradea: Editura Imprimeriei de Vest;
• Bonchiş, E., Secui, M. (2004). Psihologia vârstelor. Oradea: Editura Universităţii din Oradea;
• Debesse, M. (1970). Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică;
• https://en.wikipedia.org/wiki/Self-esteem