Image by freepik

Anxietatea socială

Ce este anxietatea socială?

Anxietatea socială este marcată de teamă, îngrijorare și frică. Acestea se manifestă în numeroase forme în cazul copiilor. Toți copiii simt diferite frici sau fobii în anumite stadii de viață, acestea fiind o etapă normală a dezvoltării. De exemplu, copiii mici dezvoltă o teamă de a fi separați de mama lor sau să se teamă de persoane noi. Mai târziu, majoritatea copiilor încep să se teamă de întuneric. În perioada adolescenței, conștientizarea sinelui și timiditatea devin o parte obișnuită și de multe ori supărătoare  a procesului de maturizare. (Rapee și colab., 2011).

Cum se manifestă anxietatea socială la copii?

Anxietatea socială se manifestă printr-o teamă intensă de evaluare din partea celor din jur în contexte sociale. Atunci când această experiență devine atât de severă încât afectează profund funcționarea unei persoane, vorbim despre tulburarea de anxietate socială sau fobie socială. Numeroase cercetări au documentat aspecte precum cronicitatea simptomelor, impactul personal, economic și social, precum și asocierea frecventă cu alte tulburări. (Morrison, Heimberg, 2013).

Anxietatea socială la copii se manifestă prin plâns, evitare, blocaje, tendință de a se agăța de persoana de atașament în prezența străinilor, iar la vârstă mai mare poate impacta performanțele școlare.

Anxietatea socială se manifestă de cele mai multe ori prin:

  • frică marcantă legată de una sau mai multe situații sociale, acestea fiind de multe ori evitate pentru a evita frica sau sunt îndurate cu dificultate;
  • teama de a fi judecat;
  • teama că simptomele anxietății vor fi observate de alții, frica sau anxietatea este multe exagerată față de gravitatea situației sau a contextului social;
  • distres semnificativ în domeniile de funcționare sociale, profesional, personal, datorat fricii resimțite.

De asemenea, frica, anxietatea sau evitarea nu sunt datorate efectelor fiziologice a unor substanțe sau unei alte condiții medicale și nu sunt mai bine explicate de simptomele unei alte tulburări mentale. (DSM-V, 2013)

În timpul interacțiunilor sociale, ei pot prezenta sau nu semne vizibile de disconfort, cum ar fi înroșirea obrajilor sau evitarea contactului vizual, dar experimentează cu siguranță simptome intense, fie emoționale, fie fizice sau chiar ambele (cum ar fi teama, palpitațiile, transpirația, tremurul și
dificultățile de concentrare). Aceste persoane resimt nevoia de conexiune socială, dar evită adesea situațiile sociale din teama de a fi percepuți ca fiind nedorii, lipsiți de inteligență sau plictisitori. Prin urmare, ele se retrag de la vorbitul în public, exprimarea opiniei sau chiar din participarea la activități sociale cu persoane de vârsta lor. Această evitare poate genera uneori interpretări greșite, cum că acești indivizi ar fi distanți sau aroganți. (Stein Stein, 2009).

Exerciții pentru anxietatea socială la copii

Exercițiile pentru anxietatea socială la copii pot fi adaptate în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al fiecărui copil. Acestea pot ajuta la reducerea anxietății și la creșterea încrederii în sine în situațiile sociale. Iată câteva sugestii pentru exercițiile ce pot fi făcute:

  • Jocuri de rol: Creează scenarii de joc în care copilul poate să se joace roluri sociale diferite, cum ar fi întâlniri cu alți copii sau interacțiuni cu adulți. Aceste jocuri îi pot ajuta să se simtă mai confortabil și mai pregătit să facă față situațiilor reale.
  • Respirație profundă și relaxare musculară: Învățarea tehnicilor simple de respirație profundă și relaxare musculară poate ajuta la reducerea anxietății înainte și în timpul situațiilor sociale. Copilul poate învăța să respire adânc și să se concentreze pe relaxarea diferitelor părți ale corpului pentru a-și calma sistemul nervos.
  • Exerciții de prezentare în fața unui grup mic: Încurajează copilul să practice prezentări scurte sau să spună povești în fața unui grup mic de prieteni sau membri ai familiei. Începând cu situații mai puțin stresante și construind treptat încrederea în propriile abilități, copilul poate deveni mai confortabil cu vorbitul în public.
  • Jocuri de echipă sau activități de colaborare: Participarea la jocuri de echipă sau la activități care implică colaborarea cu alți copii poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale și la creșterea încrederii în sine în interacțiunile sociale.
  • Exerciții de gândire pozitivă: Încurajează copilul să-și identifice gândurile negative și să le înlocuiască cu gânduri pozitive și realiste. Poți să-i ajuți să gândească la experiențele trecute în care au avut succes în situații sociale și să își reamintească că pot face față și altor situații în viitor.
  • Modelare comportamentală pozitivă: Ca părinte sau îngrijitor, poți să fii un model pozitiv pentru copilul tău în ceea ce privește abilitățile sociale. Demonstrează comportamente precum salutul, întrebările deschise și ascultarea atentă pentru a-i arăta copilului cum să interacționeze cu ceilalți în mod pozitiv și plăcut.

           Este important să fii răbdător și să acorzi sprijinul și încurajarea necesară copilului în timp ce își dezvoltă abilitățile sociale și își gestionează anxietatea. Dacă anxietatea copilului persistă sau îi afectează în mod semnificativ viața de zi cu zi, poate fi util să discuți cu un specialist în sănătate mintală pentru evaluare și îndrumare suplimentară.

Cum vă putem ajuta?

Este esențial să ne amintim că anxietatea socială poate fi gestionată eficient cu ajutor specializat. Terapia psihologică, modificările stilului de viață și în unele cazuri, medicația, pot contribui semnificativ la gestionarea mai bună și mai ușoară a situațiilor sociale stresante din viața de zi cu zi. Contactați-ne și beneficiați de o primă ședință gratuită!

Bibliografie:

Crome, E., Grove, R., Baillie, A. J., Sunderland, M., Teesson, M., & Slade, T. (2015). DSM-IV and DSM-5 social anxiety disorder in the Australian community. Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, 49(3), 227-235;

Morrison, A. S., & Heimberg, R. G. (2013). Social anxiety and social anxiety disorder Annual review of clinical psychology, 9, 249-274;

Rapee, Spence S, Cobham V, Wignall A. (2011) . Cum să vă ajutați copilul cu probleme de anxietate. Un ghid pas cu pas pentru părinți, Ediția a doua.      Editura ASCR Cluj-Napoca, p.12; 

Stein, M. B., & Stein, D. J. (2008). Social anxiety disorder. The lancet, 371(9618), 1115-1125;

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/anxietate-sociala-cauze-simptome-tratamen